O stiam din pozele de pe Facebook. O fata mereu cu zambetul pe buze, alaturi de familie, prieten, dar si de cei doi caini (labrador si amstaff) pe care ii iubeste enorm. Ne unea acelasi lucru: aveam amandoua endometrioza. Nu ii stiam povestea, doar i-o intuiam, insa odata cu mutarea mea in Timisoara aveam sa aflu ca, de fapt, fata asta mica si scumpa, cum o catalogasem deja, ascunde o poveste mult mai cruda. Cruda, insa totusi atat de “inspiring”, veti vedea.
Pentru ca da, intalnirea cu Andreea Nicoleta Uruci, caci despre ea este vorba, te schimba intrucatva. La final, impresia generala a fost clara: “trebuie sa scriu un articol despre fata asta”.
More
Avem deja cel putin 3 grupuri de suport endometrioza pe Facebook, doua site-uri specializate pe afectiunea asta si milioane de femei care se confrunta cu ea.
Unele nici nu stiu sau nu vor sa stie ca o au. Altele care au trecut prin operatii grele si acum incearca tot felul de metode pentru a-si continua viata frumos, demn si departe de orice farama de “endometrioza” ar mai putea exista pe undeva, in lumea asta. Unele care trec acum prin zile interminabile cu dureri groaznice, analize peste analize si doctori schimbati ca pe sosete. Altele care au gasit un echilibru si au dat deja mana cu endometrioza, numind-o “prietena lor”.
Da, endometrioza te schimba. Iti rapeste multe. Poate prea multe. Iti da dureri care nici nu ti-ai fi inchipuit ca exista sau te aduce in stare sa spui lucruri la care nici nu te-ai fi putut gandi inainte.
Si, cu toate astea, in acele minute de liniste pe care fiecare dintre noi si le permite cand si cand, descoperim un lucru minunat.
Sunt atatea povesti frumoase in spatele endometriozei asteia. Femei frumoase. Asa cum sunt ele. Neincrezatoare uneori, fricoase in unele zile, imbatranite de vreme din cauza suferintelor, luminoase la gandul ca visul li se va implini, inocente sau luptatoare, nu conteaza!
Suntem atat de diferite. Si parca asta ne face si mai frumoase. Si mai unite pe drumul acesta pe care nu noi ni l-am ales.
Zilele trecute am vorbit cu o fata care trece acum prin ce am trecut eu acum 4 ani. Sangerari, dureri, medici neputinciosi si analize care nu releva de fapt nimic. Dupa cuvintele de deznadejde, insa, a venit si deznodamantul “o sa trec eu si peste incercarea asta, nu se poate altfel”.
Acum cateva luni am descoperit o fata mai mica decat mine cu cativa ani care, insa, are un vis mai mare decat noi toate la un loc. Sa faca un copil. Am plans odata cu ea cand am vazut prin ce incercari trece, dupa care mi-am sters repede lacrimile vazand cat de repede s-a repliat ea. I-am promis ca vom face un articol impreuna, dupa care am rectificat un pic: vom face un reportaj impreuna! Da, pentru ca, uneori, modul in care lupta ceilalti te inspira si te face sa descoperi in tine noi si noi drumuri pe care nu le stiai acolo.
O prietena buna de-acum, aflata in strainatate, incearca si ea sa treaca cu bine peste o perioada ciudata, specifica endometriozei, dar si premenopauzei. Asta dupa ce a fost operata la un chirurg din Germania, cunoscut ca specializat pe endometrioza. I-a ratat, totusi, nodulul rectovaginal.
Nu conteaza pentru ea. Mi-a spus clar ca pe 4 ea va fi in Timisoara, deci peste o saptamana pleaca la drum, asa ca va fi bine!
Sunt atat de multe povesti si suflete frumoase in spatele endometriozei asteia. Uneori ma intreb daca asa eram si inainte. Daca am fi fost asa daca totul ni s-ar fi aliniat (aproape) perfect in viata asta.
Din cartea lui Djokovic, citita saptamana trecuta, mi-a mai placut un proverb sarbesc “cine nu are o durere, sa ia o pietricica si sa si-o puna in pantof”.
Poate ca asa e si la noi. Poate ca tot ce se intampla intre timp, de la inceput pana la general valabilul “E doar o perioada, va trece!” e de fapt magia. Magia de care aveam noi nevoie!
un articol de Marina Rasnoveanu
More
