Endometrioza poate fi manageriata cu succes – 1 an si 8 luni de la operatie!
Cand m-am operat prima oara de endometrioza, in 2014, nu stiam mare lucru despre aceasta afectiune. Eram pe grupul Melissei Turnei si incepusem un soi de dieta, dar atat.
Dupa, mi-am luat o saptamana sa caut toate studiile posibile si imposibile despre endometrioza. As fi luat si anticonceptionale, insa le incercasem pe aproape toate, inclusiv Diphereline, iar viata mea se transformase intr-un calvar.
La doi ani de la prima operatie, in 2016, ma operam din nou, de asta data de o forma de endometrioza mult mai avansata: nodul rectovaginal, aderente multiple etc. In acesti doi ani am tinut cat de cat dieta, am luat si suplimente. Nu as putea sa spun, insa, cat a avansat boala intre timp sau cate erau de fapt, dinainte de 2014.
Dupa operatia la Timisoara, care e drept, cred acum, a fost foarte importanta pentru ca, pe langa rezectia de rect, si excizia aceea a focarelor endometriozice conteaza cat de bine este facuta, am continuat cu dieta si suplimentele. Au fost momente critice, in care am incercat din nou anticonceptionalele. Din nou, esec total.
Am convenit atunci sa vin la control din 3 in 3 luni si sa continui cu suplimente si dieta. Asta a fost cam acum un an. Cred ca amandurora, si mie si doctorului meu, ne-a fost foarte teama. Mie pentru ca nu stiam cat si cum avea sa functioneze formula asta, lui pentru ca tratamentul alopat, standardizat, asta ar fi, anticonceptionalele sau alte variante hormonale, deci tot in directia asta. Dar eu nu mai puteam continua in acea directie pentru ca, de fapt, asa, nu mai aveam nicio viata.
In martie 2017 aveam hidrosalpinx.
In septembrie 2017 nu mai aveam hidrosalpinx (desi multi zic ca nu trece), insa aveam un chist hematic de 4 cm pe ovarul drept. In tot acest interval imi neglijasem, destul de mult, dieta.
Trebuie sa va spun ca dupa interventia din iunie 2016 pe ovarul stang mai ramasese 2 cm dintr-un chist foarte mare. Doctorul a decis asa pentru a nu afecta prea mult rezerva ovariana. Acel chist a mai crescut in primele 2 luni dupa operatie la 3.3 cm, dimensiune la care a stat pana in septembrie 2017.
In septembrie 2017, desi eram foarte fericita ca nu am nodul sau aderente cine stie pe unde, m-am intrebat ce fac eu cu acel chist de 4 cm?
Din 27 septembrie 2017 pana in 12 februarie 2018 am incercat sa plusez in ceea ce priveste stil de viata, alimentatie, suplimente pentru a incerca, inca o data, sa fiu bine.
Ce inseamna bine pentru mine? Fara nodul, aderente periculoase si fara chisturi prea mari care sa ma oblige sa iau anticonceptionale.
Astazi, la control, am fost mai bine decat oricand. Nu-mi amintesc sa fi avut o ecografie asa ok, un rezultat atat de bun.
E drept ca in ultimele luni menstruatiile mele au fost mai ok (desi tot iau un ketonal la 12 ore in primele 3 zile), insa aveam teama ca, cine stie, mai revine, nu mai revine vreun nodul, cresc aderentele, chistul se mareste, scenariile specifice pe care orice pacienta cu endometrioza cred ca si le face.
Care este statusul meu acum, la 1 an si 8 luni dupa operatie: pe dreapta e curat, nu mai am absolut nimic, uterul e perfect, partea de rect e foarte ok, totul suplu, nu se simte nicio aderenta (ca de data asta am intrebat foarte clar), hidrosalpinxul nu mai este, iar chistul acela ramas de la operatie, de 3.3 cm acum are 2 cm.
Un singur minus a fost: endometrul gros, semn ca tot am dominanta estrogenica (pe care eu o pun pe seama factorului genetic, insa tot trebuie sa gasesc raspunsul si masurile potrivite pentru asta).
Va veti intreba, probabil, ce am facut. Trebuie sa mentionz aici ca nu cred ca exista o reteta general valabila. Da, sunt niste indicii din care, cine stie, poate va puteti inspira si pe care le puteti discuta apoi cu doctorul vostru (de familie, ginecolog, endocrinolog etc.). Nu “dau” in anticonceptionale. Foarte bine pentru femeile care le pot lua si se simt bine cu ele. Nu este, insa, si cazul meu.
Asadar, sa incepem, ce cred eu ca a contribuit la statusul asta mai mult decat satisfacator pentru mine, la 1 an si 8 luni de la operatia de endometrioza colo rectala, cu nodul rectovaginal, aderente pe uretere, zona pelvina si chisturi ovariene:
- Dieta, vrem, nu vrem, ne place, nu ne place, este importanta. Ok, nu o poti tine, e o corvoada pentru tine, atunci nu stiu ce ai putea face, insa la mine a contat. Eu am tinut si Postul Craciunului. Acum, dupa, foarte rar am mai mancat o pizza si niste prajituri, insa zic eu ca am tinut dieta destul de strict. La capitolul miscare, am facut aproape zilnic in medie 7000 de pasi. Cu Yoga sau alte forme de antrenament mai soliciante nu m-am putut acomoda in perioada asta, nu stiu de ce, cred ca mai mult din lipsa timpului. Tot aici as include si masajul aproape zilnic cu ulei de tamaie adus de rudele din Oman.
- Suplimentele – din motive lesne de inteles nu va pot da “formula” completa aplicata de mine pentru ca da, suntem diferite. Sunt, insa, unele suplimente generale, le spun eu, pe care le puteti nota, va sfatuiti cu medicul de familie si le puteti lua (daca nu sunteti si sub anticonceptionale): Vitamina C de 1000 mg dintr-o sursa naturala, Zinc, Seleniu, Omega3 (doza mai mare luam eu: 3-4 capsule pe zi). Pentru hidrosalpinx eu m-am documentat si am gasit cate ceva despre Goldenseal (desi personal cred ca si Omega 3 ajuta foarte mult). Va sfatuiesc sa va faceti propriul research despre asta, sa nu luati cine stie cate pastile pentru ca da, va puteti face mai mult rau decat bine.
In plus, mai bine vorbiti cu un terapeut specializat pe endometrioza si vedeti ce spune despre suplimentul asta in contextul asta. Am mai luat NAC pe care stiu ca multe dintre voi, pacientele cu endometrioza, il iau. Si am mai luat alte doua suplimente pentru aderente (o doza mai mare, e drept) si scaderea estrogenului (o doza mai mica decat cea luata din septembrie cand aveam endometrul ok). Nu stiu cat de eficiente sunt, eu am incredere in ele, mie imi merg.
- Mi-am schimbat modul de viata. Ce usor suna si ce greu e de fapt. Nici nu imi vine sa cred ca am facut asta, intr-adevar, dar da, asa a fost si da, a contat: am plecat din orasul in care nu ma simteam bine, am renuntat la proiecte cu care nu rezonam, m-am bucurat ca un copil la fiecare detaliu care imi bucura sufletul, am inceput sa scriu scenarii, mi-am ascultat mai mult vocea inimii si am facut fix ceea ce credeam eu de cuviinta. Si nu m-am mai crezut buricul Pamantului (asta neinsemand ca am devenit vreo umila, nici nu s-ar putea asta cu un Taur veritabil ca mine), insa am incercat, atat cat am putut eu, sa fac mai mult bine. Indiferent de ce ziceau cei din jur, indiferent daca eram sau nu in fata, am incercat sa fac din ce in ce mai mult bine prin orice mijloc: comentariu, mesaje private, articole, texte, emailuri, donatie efectiva etc.
Azi am aflat, din nou, ca, oricum, ajutorul meu a fost destul de insignifiant (dar, se pare, acolo, in ritmul lucrurilor universale “de efect” si el), ca sunt oameni mult, mult mai buni decat mine, oameni pe care uneori ii blamam fara sa ii cunoastem, oameni care au facut foarte multe pentru endometrioza, dar nu vor sa spuna toate astea, dar care fac, cand si cand, cate un mare bine, intr-adevar. Si asta e un lucru care ma va inspira si continui si eu acelasi drum. Jos palaria in fata acestor oameni!
Revenind la mine, cam astea au fost schimbarile in ritmul de viata. Nu e usor, nu e complet, mai am multe de aplicat, insa am mai invatat un lucru: sa merg atat cat pot, in ritmul in care pot. Mai departe, are Dumnezeu grija.
- M-am rugat mai mult/Am fost conectata mai mult la divinitate pe care eu o asociez da, cu Dumnezeu si toti sfintii pe care ii simt, la un moment dat aproape. Cred ca sunt un fel “struto-camila” in sensul asta: cred si in spiritualitate, si in energii, si in zodii, dar cred mai cu tarie in Dumnezeu, sfinti, acatiste, slujbe la biserica (nu in sensul habotnic), insa imi plac ritualurile acelea pentru simplul fapt ca il simt pe Dumnezeu mai aproape si cred ca au putere vindecatoare.
In tot acest timp am incercat sa ajung in fiecare duminica la biserica, pe cat de des la masluri (slujbe speciale pentru sanatate), am citit Paralisul Maicii Domnului si am vorbit mai mult cu Dumnezeu. Ca unui prieten. Nu va ganditi ca altfel. Iar atunci cand ma duc la biserica renunt in a ma uita si judeca cum se uita sau ce zice cel de langa mine sau cel din fata mea, si anume preotul. Nu, eu sunt acolo pentru relatia pe care o am cu Dumnzeu. De restul detaliilor lumesti, sincer, nu-mi pasa.
- Ce am mai facut: am baut in fiecare dimineata o cana cu apa plata putin incalzita in care am pus o lingura cu otet de mere bio (eu am de la Biona), am incercat sa dorm cat mai mult si mai bine (nu mi-a iesit de fiecare data), am incercat sa fiu cat mai putin constipata (greu in cazul nostru, al astora operate de endometrioza colo-rectala) si am visat mai mult in sens pozitiv. Stiu, veti spune ca visurile astea cu ochii deschisi nu sunt prea bune ca te opresc in a actiona. Poate, insa eu aveam nevoie in a-mi schimba un pattern de atatia ani in care mereu imi faceam scenarii negative. Asa ca am trecut, oarecum, in “extrema” cealalta. Dar e mai bine asa pentru ca, pe parcurs, au venit si actiunile.
Cam atat am facut eu diferit in aceste cateva luni. Cam de atat a fost nevoie pentru a avea cea mai buna ecografie ever.
Nu am scris asta pentru a ma lauda, departe de mine gandul. Si eu am dureri, frici, insomnii, inca imi fac scenarii cand ma constip, am vreo durere ciudata, am o menstruatie mai grea etc., insa apoi imi imaginez cum Dumnezeu e langa mine si cum nimic rau nu mi se poate intampla. Si continui: dieta, suplimentele, help-ul, rasetele in miez de noapte din cine stie ce motiv, lacrimile cand ma simt trista din nu stiu ce motiv, visurile, researchul ori de cate ori mi se pare ca am mai descoperit ceva interesant etc.
Nu va lasati batute! No matter what! Nu stiu in ce stadiu al bolii sunteti. Nu conteaza! Intrebati, cereti ajutor, interesati-va, faceti-va liste si intrebati doctori, alegeti sa va operati unde si cum trebuie, zbateti-va pentru a avea banii necesari pentru a manageria endometrioza, nu neglijati niciodata ce va spune medicul, incercati sa comunicati cu el foarte bine, astfel incat sa luati cea mai buna decizie.
E drept, endometrioza este imprevizibila, insa si noi suntem, iar daca o surprindem cu taria, puterea, bunatatea, credinta si toate cate facem, cred ca se va aseza asa, pe un fotoliu micut al camerei noastre si, in loc de nopti nedormite, ne va cere, in schimb, doar o limonada cu ghimbir.
un articol de Marina Rasnoveanu