Cum decurge operatia de endometrioza – perspectiva unui pacient
Esti programata la operatie sau esti pur si simplu curioasa sa stii cum decurge o astfel de interventie pentru endometrioza avansata? Pentru ca deseori sunt intrebata despre acest aspect, am decis ca astazi sa relatez un pic despre asta.
Bineinteles, tineti cont ca lucrurile ar putea sa nu se aplice intocmai in toate spitatele (sau poate chiar nici in cadru aceluiasi spital, unele etape e posibil sa fie sarite sau altele noi introduse etc.) insa articolul asta tot e un punct de plecare important si de ajutor, sper eu.
Mentionez ca eu sunt operata la Timisoara, Spital Premiere, de echipa domnului doctor Voicu Simedrea ( pe langa dumnealui i-am mai avut pe dl.dr. Amadeus Dobrescu, chirurg colo rectal, dl.dr. Razvan Petrica si doi dr. anestezisti, dl.dr. Virgil Nicolaescu si doamna doctor Claudia Buzas). E posibil sa mai fi fost si altii, insa eu doar de dumnealor stiu.
Asadar, dupa analizele preoperatorii, pe care a trebuit sa le fac cu 2-3 saptamani inainte de interventie, dupa dieta aceea speciala pe care am tinut-o cu 5-6 zile inainte de interventie (acestea toate le-am primit pe email, odata cu programarea operatiei), dupa consultul preanestezic pe care l-am avut cu cei doi doctori anestezisti, a venit si ziua premergatoare interventiei.
O sa pornesc de aici pentru ca eu, desi data operatiei era 10 iunie 2016, m-am internat de pe 9 iunie.
Am mai fost o data la domnul doctor pe 9 iunie pentru o ultima discutie (va sfatuiesc sa ii dati email si sa faceti la fel, daca se poate, e mai reconfortant pentru voi, dar si pentru membrii familiei care v-ar putea insoti), iar pe la ora 14.00 m-am internat la Premiere (fostul sediu care era aproape de Calea Bogdanestilor).
Am primit niste prafuri dizolvate in apa pe care sa le beau in decurs de cateva ore, nu mai tarziu de ora 16.00, daca nu ma insel (aici va vor ajuta asistentele, cu siguranta, ideea e ca, daca sunteti lasate la hotel cu o seara inainte trebuie sa intrebati clar inainte ce trebuie sa luati, la ce ora sa veniti la spital pentru injectia anti coagulanta etc.).
Din cauza stenozei importante, nu mi s-a parut ca am eliminat chiar tot ce ar fi fost de eliminat, insa asta a fost. Operatia a decus foarte bine, asadar, daca acesta este si cazul vostru, anuntati asistentele, insa nu va ingrijorati (va subliniez faptul ca, inainte, in timpul sau dupa spitalizare, trebuie sa va informati medicul de orice simptom sau, nu stiu, pastila vreti sa luati). Chiar si ce va spun eu acum ca e pur informativ.
Cu o noapte inainte de operatie am dormit binisor, asistentele s-au oferit sa imi dea ceva de somn daca nu reusesc sa adorm, insa nu a fost cazul. Din nou, daca vreti sa luati ceva pentru a va asigura ca dormiti, intrebati inainte.
De joi de la ora 13.00 (deci de cu o zi inainte) nu am avut voie sa mananc nimic, daca nu ma insel (nu mai stiu de apa sau supe), dar oricum stiu ca sunt un anumit numar de ore inainte de operatie cand nu aveti voie nici macar apa.
A doua zi dimineata, domnul doctor a mai avut o interventie inaintea mea. Pe la ora 11.30 a venit o doamna doctor dupa mine, in salon si m-a dus sus, la sala de operatie. Am fost pregatita pentru operatie. Aveam o camasuta data de spital, papuci (toate date de ei, deci cel putin la Premiere nu trebuie sa veniti cu pijamale). Dupa un timp am intrat in sala de operatie.
Cam mare si rece, dar ce mai conta, eu voiam doar sa se termine totul. Nu pot spune ca am avut mari emotii. Eu mai trecusem in urma cu 2 ani printr-o experienta asemanatoare. De data asta, insa, a fost putin diferit pentru ca sala era plina de medici (nu stiu cum a fost sau va fi in cazul vostru, dar la mine doar dr. Simedrea si dr. Dobrescu lipseau, nu pentru mult timp).
Intai m-a nelinistit un pic asta, insa apoi sentimentul a fost invers. Fiecare isi facea treaba atat de riguros, incat am inteles repede ca nu am de ce sa ma tem. Eram conectata la aparate, mi se spunea cum va fi, ce va fi, toata lumea misuna pe langa mine etc.
La un moment dat a venit si dr. Simedrea si mai stiu doar ca dl.dr. Nicolaescu mi-a spus ca voi ameti un pic.
Si aici s-a taiat filmul. Si-a facut efectul anestezia.
Eu m-am trezit direct in salon, insa multe ore dupa, desi eram treaza, raspundeam la intrebari, eu nu mai retin mare lucru.
Operatia a durat in jur de 3.5 ore, la ora 17.00 am fost adusa in salon, cu aproximatie, evident, si de-abia pe la ora 12.00 noaptea am fost constienta de ce mi se intampla. La voi nu cred ca va fi la fel, toate pacientele de anul asta de la Spital Premiere si-au revenit mult mai repede decat mine.
Sunt intrebata deseori ce se intampla imediat dupa ce esti adusa in salon. La mine au venit dr. Simedrea si mai ales dr. Nicolaescu (poate si pentru ca am avut pulsul cam mare in timpul operatiei, nu stiu), asistentele misunau pe langa mine, am zis de cateva ori ca ma doare, mi s-au facut analgezice.
La ora 12.00 cand am fost pe deplin constienta bineinteles, am simtit o jena (aveam tubul de dren si sonda urinara pe care nu le simtiti ca durere, ci ca pe ceva strain, dar e o senzatie cu care va obisnuiti in 1-2 ore) si eu, cel putin, tot aveam dureri de burta.
Nu va imaginati ca nu puteam sta de durere, insa ceva, ceva tot era. Am sunat asistentele, au venit, mi-au mai facut ceva, cred, iar pana dimineata am fost intre vis si realitate. Nici la prima operatie, nici la a doua eu nu am reusit sa dorm in adevaratul sens al cuvantului, ceea ce mi-a daunat, dar asta a fost cazul meu.
A doua zi am fost vizitata de doctorita de garda, domnul doctor Simedrea si dl.dr. Nicolaescu. Din cate am auzit, dl.dr. anestezist nu vine la fiecare pacienta, deci nu va ingrijorati daca nu trece pe la voi.
Cu mama a discutat din ziua operatiei, a doua zi mi-a prezentat si mie situatia (deloc roz, ba chiar dimpotriva, dar trecuse, asta era tot ce conta). Apoi, imediat, s-a nimerit sa vina doamna Diana Dinu, psihologul spitalului, iar discutia aceea, cel putin pe mine, m-a ajutat foarte mult.
A treia zi a venit si domnul doctor Amadeus Dobrescu care mi-a povestit mai multe despre partea asta de colo-rectal.
In a treia zi mi s-a reluat si tranzitul, cam greu, dar asta a fost, las aici scris sa nu va ingrijorati nici voi daca va veti afla in aceeasi situatie. In noaptea aceleiasi zile am avut si primul scaun (cam lichid, dar era inchis la culoare, nu era sange si clar nu era menstruatie – intre timp imi venise si asta ca doar trebuia sa le experimentez pe toate). P.S: Am uitat sa va spun ca in dimineata celei de-a treia zi am primit si sange pentru ca hemoglobina era prea mica pentru ca anastomoza sa se sudeze. Am trecut cu bine si peste asta.
Luni, deci in a patra zi de operatia am scapat de sonda urinara. Am urinat apoi usor, desi mai des, dar conta totusi ca urinez.
Marti mi-au scos si tubul de dren. Aici am avut unele probleme in sensul ca a mai supurat gaurica aceea, insa doamnele de la spital sunt dragute, va panseaza ori de cate ori este nevoie.
Si miercuri domnul doctor m-a anuntat ca pot pleca la hotel.
Cam asta e experinta mea cu operatia, in linii mari si reliefand mai multe etapele, nu am intrat in detalii legate de dureri/transfuzii/analize etc.
Retineti ca eu am fost un caz mai grav, cu o recuperare ceva mai anevoioasa, la fel va fi mult mai usor!
Un articol de Marina Rasnoveanu
P.S: Va reamintesc ca puteti fi la curent cu cele mai recente articole Endometrioză.ro sau cu alte informatii legate de endometrioza, dand like la aceasta pagina de Facebook: https://www.facebook.com/despreEndometrioza/