Noutati

Unde poate duce administrarea de anticonceptionale, atunci cand profilul genetic le interzic

Unde poate duce administrarea de anticonceptionale, atunci cand profilul genetic le interzic

Suntem mereu conectati la tot ce se intampla pe grupurile de suport din Romania, dar si din strainatate. Deseori, in articolele noastre am facut referire la diverse comentarii sau postari tocmai pentru a incerca sa explicam si sa aratam cat mai complex ce este intr-adevar endometrioza.

Relatam mai jos destainuirea unei paciente in varsta de 40 de ani, din Bucuresti, diagnosticata cu endometrioza, dar asta dupa un chin de cativa ani si o experienta traumatizanta ce i-a pus in pericol chiar si viata.

Subliniem inainte ca sfatul medicilor specialisti (medic ginecolog, medic chirurg ginecolog, medic genetician, medic generalist de laborator etc.) este primordial, iar articolul de mai jos este doar o situatie. Da, o situatie aparent particulara, dar din care pot invata atat pacientii, cat si medicii.

“Buna fetelor! Am aflat de curand de acest grup si de endometrioza desi ma caut de ceva timp, cam de 2 ani, iar durerile au inceput imediat dupa ce am nascut, adica acum aproape 4 ani. Doresc sa impartasesc cu voi din greselile mele sau, mai bine spus, din greselile medicilor la care am ajuns. Poate in acest fel macar o persoana nu ajunge sa faca aceleasi greseli pe care le-am facut eu. In urma unui control de rutina am descoperit ca am o „formatiune tumorala” pe ovarul drept de 6 cm, care nu ma jena in niciun fel si nici nu simteam ca exista. In schimb, ajunsesem la doctor deoarece incepea sa imi creasca in interior, in partea stanga a cicatricii operatiei de cezariana ceva mic atunci si foarte dureros, mai ales in perioada menstruatiei. Doctora la care am ajuns prin intermediul unei prietene mi-a spus bland sa nu imi fac griji, in timp ce ii soptea asistentei in coltul gurii sa imi faca marker-ul tumoral CA 125 fara sa-mi dea mie absolut nicio informatie suplimentara. Tot dansa mi-a recomandat un CT in timp ce imi tot repeta sa nu ma sperii. Cum sa nu te sperii cand cineva insista sa nu te sperii si cand, iesind din cabinet, intru imediat pe internet sa aflu ce inseamna CA 125??? Din disperare (si nu e bine sa faci nimic la disperare, mereu imi spun asta insa nu-mi iese) ma duc la asistenta de familie si ea imi recomanda alt medic, ce-i drept un medic de policlinica, pentru a face rost de inca o parere si eventual o trimitere pentru CT. Ajung la medicul numarul 2 care imi spune zambind: “Pentru ce sa faci CT? Doar pentru niste chisturi? Chisturi au apoape toate femeile. Iti dau eu niste anticonceptionale si se rezolva!”.

Wow ce bine suna, iau niste anticonceptionale, desi nu luasem in viata mea si ma repar. Super! Ce simplu! Si am luat anticonceptionale, fara nicio analiza, fara nimic. Din ochi! A zis el “ti s-ar potrivi X anticonceptionale (N.R: nu vom mentiona aici numele brandului)!” Si ce rau mi-au facut acele anticonceptionale!

Dupa aproximativ 3 saptamani am inceput sa tusesc foarte tare si aveam un junghi in partea dreapta din cauza caruia dormeam pe 5 perne, deoarece nu ma puteam intinde pe spate! Am crezut ca m-a tras curentul. Dar, nu era curentul, deoarece dupa cateva zile am inceput sa tusesc cu sange. Iar disperare! Imi sun asistenta de familie care incearca sa ma linisteasca si sa-mi spuna ca probabil e o bronsita mai puternica si sa ma duc la farmacie sa iau un antibiotic si imi trece. Si iar nu-mi trece. Noroc cu farmacista careia povestindu-i patania mea, imi recomanda totusi sa ma duc la o camera de garda sa ma vada totusi un medic. Pfff… ce sa fac, am treaba si la serviciu, dar totusi hai sa ma duc la Spitalul Victor Babes ca e si aproape si au si sectie buna de pneumologie. Dupa insistente si plansete deoarece nu vroiau sa ma primeasca pentru ca ei nu au camera de garda, ajung pe mana unei doctorite sictirite care abia astepta sa plece acasa, imi face o radiografie pulmonara si imi spune ca nu am nimic, decat o bronsita si imi da drumul acasa cu o reteta de antibiotice in mana. Dupa 10 zile de antibiotice, aceeasi tuse, acelasi sange, nimic nou.

Ajung la un ORL-ist „foarte bun” dupa spusele unei prietene care, dupa ce ma consulta imi spune ca am nu stiu ce vena in nas care din cauza tensiunii mi se sparge si se aduna sangele in gat si de aici tusea cu sange. Nici mie nu imi venea sa cred ca eram prostita in halul asta. Dar deh, ei sunt medici si stiu mai bine. Dupa alte 2 saptamani de tratament aceeasi tuse si acelasi sange. Ma intorc la medicul ORL-ist sa ii spun ca sunt in aceeasi stare si imi spune foarte sigur pe el: “Asta e de gastro, te trimit eu la un medic bun ca sigur ai esofagita de reflux si ti-a iritat esofagul.” Ajung si la acest medic care imi da si el o punga cu medicamente. Si am luat atunci, cu calm, prospectul anticonceptionalelor, unde scria ingrosat la reactii adverse: tuse cu sange EMBOLIE PULMONARA! La naiba! Asta facusem si mi-am descoperit-o singura! S-a confirmat in urma CT-ului pe care trebuia sa il fac de la inceput, insa m-am speriat si m-am panicat! A urmat o perioada de aproape 1 an de tratament cu anticoagulante pentru embolia mea pulmonara si pentru infarctul meu pulmonar. In tot acest timp endometrioza mea crestea si nu puteam sa fac nimic. Trebuia sa tratez embolia si eram norocoasa ca puteam sa fac asta. Procentul de supravietuire dupa o embolie pulmonara este foarte mic.

Acum ceva timp mi-am facut anumite analize de sange si am descoperit ca am anumite mutatii ale unor gene, care in combinatie cu anticonceptionalele exact asta dau: embolie pulmonara. Ce analize am facut mai exact: prima data mi-am facut o parte in timpul sarcinii si au iesit bine: Anticoagulant lupic, Antitrombina III, Factor V Leiden, Proteina C si Proteina S. Dupa 4 ani, un alt medic ginecolog mi-a spus ca nu sunt complete si am mai facut: Mutatiile genei PAI-1, Mutatiile genei MTHFR, Mutatia factorului XIII si mi-au iesit primele doua. Mentionez ca, poate, fiecare mai aveti nevoie de alte analize, asa ca nu le faceti dupa ureche, ci adresati-va unui medic specialist. Aceste analize ar fi trebuit sa le fac inainte ca orice medic sa imi prescrie anticonceptionale. Dar cati medici o fac? Eu nu am auzit de niciunul inca. Dupa acest tratament indelungat cu anticoagulante m-am pricopsit cu anemie. Si iar nu mi-am putut opera chisturile, mai ales cel de pe cicatricea operatiei de cezariana. Incet si cu rabdare mi-am rezolvat si peoblema cu anemia: fier, verdeturi, vitamina C si tot asa. Intre timp am ajuns sa am chisturi endometriozice la ambele ovare, adenomioza, iar endometriomul de pe operatia de cezariana a ajuns la 6 cm. Mai mult decat atat toti medicii nu vor sa isi asume sa ma opereze dupa embolia pulmonara. Cica sunt riscuri foarte mari. Doctorul Simedrea a zis ca ar face-o, impreuna cu un chirurg, dar la Timisoara. Asa ca daca a mai trecut cineva prin ceva macar asemanator cu mine, mi-ar placea sa am cu cine sa ma sfatuiesc, pentru ca ma doare al naibii de tare endometriomul de pe operatia de cezariana si cineva trebuie sa poata sa ma opereze. “

Comentariul preluat cu acordul pacientei de pe grupul de suport Endometrioza Romania.  

Editare articol: Marina Rasnoveanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *