Blog Section

Pe parintii cu copii cu endometrioza cine ii trateaza?

Pe parintii cu copii cu endometrioza cine ii trateaza?

Ieri a fost Ziua Copilului si nu am apucat sa scriu articolul asta. Poate ar fi fost prea mult. Poate ar fi fost prea putin citit in noianul acela de poze, amintiri si zambete. Din mica mea calatorie in Timisoara m-am intors si cu altfel de subiecte, cum este si cel de astazi.

Pe langa conferinta, am fost la spital la o prietena care s-a operat si, inevitabil, am mai intalnit acolo alte doua fete cu care vorbesc pe Facebook. O a treia se externase chiar in ziua sosirii mele. Ducandu-ma acolo zi de zi, poate fiind eu mai empatica, nu stiu, nu am putut sa nu remarc suferinta oamenilor care le insotesc pe fetele cu endometrioza.

Neputinta, speranta imbibata cu grijile inerente, uneori disperarea  – pe toate le poti citi pe chipurile unor oameni care n-au ce face, trebuie sa treaca si prin asta! Cumva, cred ca le e mult mai greu decat pacientelor care se opereaza. Din experienta stiu ca tu, ca pacient, esti mult mai focusat pe ce ai de facut: analize, conversatii cu doctorii, pregatire, intrebari scrise pe hartie, dureri, anumite etape pe care trebuie sa le bifezi dupa operatie, insa ei… ei au misiunea atat de grea de a-ti fi alaturi, de a interpreta orice mic semn negativ si de a vorbi cu medicii dupa. Norocul lor si al nostru ca medicii de la Premiere, toti, chiar toti sunt super si atunci presupun ca trec si trecem mai usor peste tot.

Printre acesti insotitori, insa, parintii sufera cu siguranta cel mai mult. Iar daca ai venit doar tu, ca pacienta, insotita de mama, atunci e putin mai dureros si greu.

Da, poate ca relatia dintre voi se sudeaza mai mult, poate ca ii intelegi mai bine iesirile asociate varstei si disperarii, insa tristetea si dureea ca tu, ca parinte ajuns la o anumita varsta, ai venit dupa copilul tau care, in cele mai multe dintre cazuri, nu are mai mult de 35 de ani, e crunta!

Asta am vazut in week-end si poate ar fi bine sa existe un psiholog si pentru parinti. Stiu, specialistii de acolo de-abia au timp pentru sarcinile de acum, d-apoi pentru altele, insa nu pot sa nu ma intreb…pe parintii pacientelor cu endometrioza cine ii trateaza?

Poate ca raspunsul ar trebui sa fie ca…noi. Poate ca, dupa ce totul trece si se asaza, ar fi cazul sa ii ducem intr-o vacanta, sa nu ii mai certam atat cand ne cicalesc, sa le zambim si sa ii mangaiem mai des.

De fapt, acum cand scriu, imi dau seama ca s-ar putea nici sa nu fie vorba doar despre endometrioza. Pare ca fiecare generatie are cate o karma, si parintii nostri par a o avea pe aceasta: ca trebuie, uneori – mai des sau mai rar – sa isi vada copiii pe patul de spital, sa fie mai puternici decat ei, sa isi ascunda lacrimile si sa mearga mai departe.

De cele mai multe ori, povestea are un final fericit, insa ranile raman. Dupa ce ranile operatiei se inchid, ar fi bine sa le ingrijim si pe celelalte. Pentru ca, si daca se cicatrizeaza, ele raman si trebuie sa stim ca sunt acolo si sa avem, cand si cand, grija de ele.

Marina Rasnoveanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *