Noutati

Experienta mea cu anticonceptionalele si tratamentele hormonale

Experienta mea cu anticonceptionalele si tratamentele hormonale

Pentru cei care inca nu stiu, prima linie de tratament in endometrioza sunt anticonceptionalele. Nu, ele nu te vindeca, insa exista conceptia conform careia ar tine boala pe loc, ar scadea chisturile, ar reduce fluxul menstrual, ar impiedica formarea aderentelor etc. Explicatia e simpla: luate continuu, aceste mici pastile inhiba menstruatia, asadar endometrioza nu se mai dezvolta lunar. Astfel, spun unii medici, ai mai multe sanse de a fi bine mai mult timp, eventual pana decizi sa faci un copil, cand le opresti, incerci sa ramai insarcinata, cu putin noroc se intampla asta, nasti, alaptezi, perioada in care, din nou esti cumva protejata impotriva endometriozei, dupa care regandesti toata strategia.

Suna frumos, nu? Frumos si simplu, insa ce pacat ca, in fapt, lucrurile nu stau chiar asa. Cel putin in cazul meu nu a fost asa, si nici in a multor alte paciente cu care am vorbit. In adolescenta mea, cand nimeni nu stia sau nu amintea de endometrioza, problemele majore erau fluxul abundent si durerile care practic ma impiedicau sa am o viata normala. Tocmai de aceea, primul ginecolog la care am fost cu mama de mana, pe la 16-17 ani, mi-a prescris anticonceptionale.

Pentru o adolescenta, solutia oferita era de vis: dureri minime, flux normal, data exacta de incepere a menstruatiei (pe atunci, nimeni nu stia ca trebuie sa le iau continuu, ci faceam acea pauza specifica de 7 zile).

Zis si facut, asa ca am inceput administrarea lor si, culmea, nu am experimentat cine stie ce reactii adverse.

Cu exceptia tristetii.

Sunt o persoana vesela, optimista si, cred eu, asa eram si in adolescenta. Cel putin, asta imi era baza. Din pacate, in prima parte a vietii nu ma puteam manifesta asa cum doream. Nu neaparat din cauza celor din jur, desi nu pot spune ca am trait intr-un mediu potrivit 100% cu personalitatea mea, dar cine are norocul asta?! In schimb, eram mai mereu deprimata. Bine, nici nu as fi avut cum sa fiu altfel cand, cum imi era lumea mai draga, treceau cele 28 de zile si iar imi venea menstruatia. Pentru ca da, in ciuda promisiunilor doamnei doctor, situatia mea nu se imbunatatise considerabil, in ciuda tratamentului cu anticonceptionale.

Mult timp nu am facut o asociere intre acest simptom principal si administrarea de anticonceptionale, insa acum cred ca ele aveau o legatura.

Am intrerupt anticonceptionalele undeva in clasa a XII-a si le-am reluat in primul an de facultate, tot din cauza fluxului abundent. Si atunci le-am tolerat, dar fara prea mari imbunatatiri. La finalul anului I de facultate, cand, probabil, incepusem sa citesc sau sa aflu mai multe despre efectele lor adverse, am decis sa le opresc fiindca oricum nu ma ajutau prea mult.

Dupa alt an, am incercat sa le iau din nou pentru contraceptie. Ei bine, din acel moment, cu greu am mai tolerat alte anticonceptionale. Am incercat mai intai cu produsul dinainte. Stari de greata, ameteala, rau generalizat, nu puteam sta in picioare de la el, asa ca l-am oprit. Am incercat dupa un timp un alt tip de anticonceptionale, mai usor, spunea doamna doctor, insa reactiile au fost aceleasi. Le-am oprit, alegand o alta forma de contraceptie si, pe atunci, nu am dat prea mare importanta acestui episod.

La 2-3 ani de la acest episod, adica undeva la 24 de ani, am aflat ca am un chist ovarian stang, de 4.5 cm, care “m-a insotit” pana la prima mea operatia, facuta la 31 de ani.

Experienta cu anticonceptionalele sau tratamentele hormonale nu se opreste aici.

In 2010, cand practic am auzit prima data despre endometrioza, mi s-au prescris din nou anticonceptionale (acelasi tip din adolescenta mea) si, cu greu, le-am tolerat 2-3 luni. Apoi, la nici 2 ani, hemoragiile, dar mai ales durerile crunte, care nu treceau cu nimic, de asta data, m-au indreptat catre un medic faimos din Bucuresti care mi-a prescris un anticonceptional de ultima generatie.

Mi-a fost bine 2 saptamani, dupa care au intervenit sangerarile din ce in ce mai abundente. Ca o continuare, mi-a prescris injectii cu Dipherline, un antagonist care avea rolul de a-mi declansa menopauza indusa.

Am urmat acest tratament sase luni de zile (deci doua injectii, fiecare avand efect 3 luni), timp in care chisturile mele (pe atunci nimeni nu imi vorbea despre aderente sau noduli) au ramas la aceeasi dimensiune. In schimb, atunci am vazut cat de rau este fara menstruatie. Stiu ca in perioada in care trebuia sa imi vina ma balonam, nu puteam respira si as fi dat orice sa porneasca sangerarea.

La distanta de un an, deci in 2013, am fost nevoita sa iau din nou Diphereline, in urma unui episod traumatizant, manifestat printr-o febra inexplicabila, care nu trecea cu nimic, episod pe care il voi relata alta data. Atunci am fost la limita, multi doctori recomandandu-mi histerectomia. Am ales Diphereline si bine am facut pentru ca, desi reactiile adverse au fost destul se serioase, am castigat timp si, intre timp, am ales o alta cale.

Dupa operatia in 2016, domnul doctor Simedrea mi-a recomandat Visanne, un tratament de ultima generatie in endometrioza care nu vindeca, dar tine sub control endometrioza, cel putin asa se crede si am citit si eu studii care atesta asta. In privinta experientelor celorlalte paciente aveam si variante de “asa da”, in care chisturile sau chiar nodulii dadusera un pic inapoi, dar si variante de “asa nu” in care endometrioza avansase chiar si cu Visanne. Veneam, insa, cu experienta acestor multi ani de incercari in ale anticonceptionalelor si citisem o multime de reactii adverse descrise de paciente pe grupurile din afara si nu numai. Cateva luni “m-a salvat” constipatia cronica cu care m-am confruntat dupa operatie. Ma chinuiam prea tare pentru a mai lua si Visanne. Am considerat ca, daca l-as fi luat si pe acela, nu as fi stiut in mod clar de la ce era fiecare simptom pe care il aveam.

La 5 luni de la operatie, citind pe grupurile de suport cazuri din ce in ce mai grave, mi-am spus ca nu e cazul sa fac nota discordanta, ci, avand in vedere gravitatea operatiei prin care trecusem cu doar cateva luni inainte, sa incerc totusi un contraceptiv.

Am optat, impreuna cu medicul meu, pentru o pastila care avea si Dienogest (substanta activa din Visanne), dar si estradiol (deci cumva o substanta care ar fi trebuit sa reduca mult reactiile adverse). In prima luna am fost ok, insa, din nou, nu ma mai puteam manifesta pe de-antregul asa cum eram eu de fapt. Veti spune, poate, ca exagerez sau ca asta e in mintea mea, insa eu relatez exact cum am perceput. In aceasta luna relativ ok am avut un singur episod crunt de indigestie, desi nici inainte, nici dupa nu am mai trecut prin asta, cel putin nu la acel nivel. Daca ma intrebati pe mine, tot de la acea pastila cred ca a fost.

Ei bine, din a doua luna, reactiile adverse au fost mult mai clare si nu mai pot fi trecute la capitolul “imaginatia mea bogata”. Prima si poate cea mai grava: m-am inecat de cateva ori cu propria-mi saliva, astfel incat ramaneam fara aer cateva secunde si de-abia imi reveneam. Se intampla asta cand radeam, vorbeam prea repede, inghiteam – dupa oprirea anticonceptionalelor nu mi s-a mai intamplat si, din ce imi amintesc eu, asta nu s-a intamplat nici inainte.

Pe langa asta, au inceput hemoragiile: noaptea aveam sangerare ca la ciclu, inclusiv cu cheaguri. Cu acordul domnului doctor Simedrea, am oprit anticonceptionalele dupa a treia luna si foarte bine am facut.

As vrea sa mentionez aici un lucru: m-am temut la final ca, oprind pastilele la mjlocul foliei, menstruatia va fi foarte abundenta sau nu mi se va opri sau mi se va decala. Am fost, insa, pregatita cu homeopate si tincturi speciale pentru hemoragii, intre timp am reinceput dieta si suplimentele, pe care le-am continuat cu sfintenie dupa intreruperea anticonceptionalelor. La control, atat atunci, cat si dupa, am fost bine, deci atat timp cat mi-am luat masuri de precautie, intreruperea anticonceptionalelor in felul acesta a fost ok.

Mentionez si ca pe parcursul acestor 3 luni, crezand ca sunt protejata de anticonceptionale am intrerupt schema de suplimente (nu insa si dieta), iar la primul control eram bine, insa am auzit prima data de un simptom ce a tot aparut si disparut apoi: hidrosalpinx.

Asadar, pentru mine, cel putin, anticonceptionalele nu au fost o solutie. Cel putin momentan. Nu exclud nicio varianta, nici macar aceasta, desi nu mi-o doresc, insa nu poti sti niciodata unde te duce viata.

Mai tarziu, intr-o discutie cu doamna doctor genetician Iozefina Speers am aflat si o posibila explicatie pentru care eu nu pot lua anticonceptionale.  Se pare ca femeile cu mutatii pe gena MTHFR nu pot lua un astfel de tratament, iar anticonceptionalele chiar le sunt contraindicate. Am scris si un mic articol despre acea discutie, il puteti gasi aici. E drept, medicii ar trebui sa impuna analize riguroase inainte de inceperea pastilelor, insa ele sunt mult prea scumpe si multe paciente nu le-ar face. Intr-o lume medicala ideala, insa, medicii ginecologi ar trebui sa lucreze cot la cot cu cei geneticieni tocmai pentru a preintampina astfel de situatii.

Eu sunt un caz in care anticonceptionalele au esuat. Pot fi, insa, si paciente care si-au tinut in frau endometrioza cu ajutorul lor. Stiu cazuri, e drept! Situatiile sunt diverse, asa ca e bine sa stim toate beneficiile, dar si riscurile. Cred, insa, ca indiferent ce cale ai alege, vizita periodica la un medic cu experienta in endometrioza, o alimentatie corespunzatoare si (cel putin) cateva suplimente inteligent si atent alese nu fac decat sa ne ajute calitatea vietii.

un articol de Marina Rasnoveanu

Comments (2)

  1. Va relatez un caz concret:
    Multiple chiste endometriozice la nivelul ambelor ovare(cele mai mai 7 respectiv 10cm). Nodul 2cm pe trompa stanga, multiple alte leziuni(2,5cm pe ligamentele uterosacrate, sigmoid, cec, ansele intestinului subtire, rect, perete abdominal, chiar si pe diafragmul drept). S a intervenit laparoscopic facandu-se chistectomie bilaterala, s a indepartat peritoneul vezicii urinare. Atat! Restul leziunilor au ramas neatinse deoarece doctorul nu a vrut sa supuna pacienta la o trauma fizica si emotionala mai ales ca nu stia cat de profunda este leziunea rectala. A venit in salon dupa 4 ore de operatie si a zis sa faca 3 injectii de diphereline si ca 90% sunt sanse sa se traga de la el. Dupa 3 luni de diphereline in care atentie, a avut ovulatie pana inaintea ultimei injectii, s a practicat o noua interventie laparoscopica exploratorie la care concluzia a fost ca absolut toate leziunile au disparut, inclusiv nodulul de 2cm de pe trompa si cel de 2,5 de pe ligamentele uterosacrate. Deci se poate ca tratamentul endometriozei sa aiba si finaluri fericite. In prezent pacienta urmeaza tratament cu visanne pentru distrugerea oricarei leziuni microscopice. Nu e necesar sa se practice din prima faza operatia radicala si de lunga durata. Am scris acest comentariu in speranta ca alte femei il vor citii si vor alege cu grija tratamentul. Doctorul care a operat-o era medic specialist nu primar, deci conteaza enorm implicarea doctorului nu neaparat titlul de pe usa.

    • Buna, Alexandra!

      Sigur, sunt cazuri si cazuri. Am scris si in articol ca stiu cazuri in care Visanne a avut efect. Sunt, insa, foarte, foarte multe femei care nu il tolereaza. Si cand spun asta inseamna ca nu mai pot functiona normal cu el. Ele ce vor face? In privinta cazului prezentat de tine, este unul fericit. Nu sunt medic, nu ma pricep, nu stiu ce inseamna nodul pe trompa – eu am avut si am auzit numai de noduli pe intestin. Dimensiunile lor sunt foarte mici si,repet, nu sunt pe intestin, ci pe ligamente si trompa. Cred ca vorbim de doua lucruri total diferite, totusi. Multa sanatate si sa auzim de bine, si anume ca Visanne a reusit sa tina totul in frau si sa dizolve toate leziunile endometriozice ramase.

      Marina Rasnoveanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *