Blog Section

Avem nevoie de specialisti in endometrioza

In primii ani de pubertate nu am avut mari dureri sau probleme legate de menstruatie: prima a fost la varsta de 12 ani, iar durerile erau normale. Singurele complicatii erau durerile de spate, infectiile urinare si afectiunile legate de rinichi. La 17 ani am ramas insarcinata. In sarcina aceea am avut mereu probleme: un chist pentru care au facut punctie, iar la cateva ore dupa, am pierdut sarcina. Dupa experienta asta am ramas destul de traumatizata. Dupa aproape un an de la aceasta pierdere am ramas din nou insarcinata si, de aceasta data, a fost o sarcina fara probleme.

Dupa ce am nascut (eu am ramas insarcinata foarte repede, contrazicand cumva unele teorii care sustin ca endometrioza fac doar femeile care intarzie sa procreeze), am inceput sa iau anticonceptionale, dar nu pentru endometrioza (inca nu stiam de ea), ci pentru a nu ramane din nou insarcinata. Asa au trecut 7 ani fara nicio durere de burta.

Cand am hotarat sa mai avem un copil, am renuntat la anticonceptionale si dupa 2 luni la ecograful abdominal s-a vazut un alt chist.
Desi doctorul mi-a zis ca ridica mari probleme, am decis sa il monitorizam. Dupa alte 2 luni ajungeam la spital, in Vulcan, cu dureri mari de burta. La ecograf nu se vedea nimic intrucat tot abdomenul era plin de lichid.
Intr-un final, s-a dovedit ca acel chist se sparsese si imi facuse toate aceste probleme. Dupa alte 4 luni am ajuns din nou la doctor cu dureri de burta foarte mari, desi mergeam lunar la control.

Doctorita mi-a recomandat din nou anticonceptionale pentru 3 luni, dar, de asta data, durerile nu s-au oprit. Am urmat un alt tratament hormonal vreme de 6 luni, iar in tot acest timp luam sub prescriptia doctoritei si antibiotic si ovule, dar fara nicio imbunatatire.
Atunci mi-a fost cel mai greu: de-abia ma ridicam din pat, imi era greu sa ma duc chiar si pana la baie. Dintr-o fire calma si optimista ajunsesem sa fiu foarte nervoasa, fara pic de rabdare. Nu ma mai bucuram de nimic, relatia cu copilul se racise pentru ca ma vedea mereu distanta fata de toata lumea.
In mai 2015 a fost ultimul control la doctorita care ma monitoriza pe atunci.

Dupa ce trecusem peste o multime de diagnostice de anexita mi-a spus sincer ca ea nu stie ce am, de ce nu imi trec durerile cu nimic si nici nu raman insarcinata…
Mi-a mai spus ca ar trebui sa merg din nou in Petrosani sa imi faca operatie doctorii de acolo, sa imi scoata ovarul, sa vada ce se intampla.
Am plecat foarte demoralizata: nici nu ramaneam insarcinata si nici macar nu stiam ce se intampla cu mine cu adevarat.
In tot acest timp, doctorita mea de familie m-a incurajat sa merg la Timisoara, la un doctor foarte bun. Ea a fost prima care mi-a spus ca as putea avea endometrioza.
Am facut programare, iar medicul de la Timisoara a confirmat diagnosticul de endometrioza.

Mi-a recomandat un set de analize, mi-a explicat de regimul pe care ar fi bine sa il urmez si de optiunile pe care le aveam la dispozitie: operatie sau tratament hormonal.
Din fericire pentru mine, am ales operatia. La 11 luni de la operatie sunt bine. Am doar ocazional dureri in prima zi de menstruatie sau mici dureri in perioada de ovulatie, dar urmez destul de strict regimul pentru endometrioza si sunt optimista ca va fi bine.
Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca alta operatie nu mi-as mai permite din punct de vedere financiar. Nici psihic nu cred ca as mai rezista la atata durere.

In primul rand, cred ca ar trebui sa avem dreptul la analize si operatie decontate de stat, la un specialist/specialisti pe endometrioza, care chiar sa stie ce fac, nu la orice doctor chirurg sau ginecolog. Endometrioza este o boala foarte agresiva care provoaca multe dureri si infertilitate, asadar natalitatea, dar si calitatea vietii femeilor va scadea daca nu facem ceva. As vrea ca medicii ginecologi sa fie obligati sa mearga la specializare pe endometrioza sau macar sa nu mai opereze sau sa nu mai aiba voie sa puna acest diagnostic daca nu sunt pregatiti si specializati in endometrioza. Mie si altor femei cu endometrioza nu ne sunt platite noptile nedormite si zilele pierdute din cauza diagnosticului lor gresit si a incapacitatii de a trata corect aceasta boala.
De asemenea, o campanie de informare in scoli cred ca ar fi binevenita, mai ales ca incidenta endometriozei la adolescente este in crestere.

Pana atunci, insa, eu, si alte femei ca mine, mergem inainte si ne rugam atat ca boala sa nu mai revina (desi ea, prin definitie, e incurabila), fie ca statul sa faca ceva pentru a ne ajuta in acest sens.

Prodan Nicoleta Alina – 30 de ani, scris in iulie 2016

Comments (3)

  1. Buna ziua
    As dori sa va va povestesc astazi de unul din cazurile extrem de rare si la fel de periculoase: endometrioza pulmonara. Cosmarul meu a inceput in februarie 2012 la exact 11 luni de la operatia de cezariana. In timpul menstruatiei am inceput sa tusesc brusc iar dupa cateva minute am inceput expectoratiile cu sange sau hemoptiziile. Am mers la urgenta la pneumo unde, dupa o radiografie pulmonara m-au trimis la Gastroenterologie cu diagnostic de varice esofagiene. Au urmat vizitele la 3 doctori specialisti de gastro, fiecare trimitandu-ma acasa fara nici un diagnostic: totul este in regula, nu aveti nici o afectiune care sa tina de domeniul acesta. Ba mai mult, un renumit profesor doctor m-a trimis sa imi fac un detartraj, poate sangerez de la periat, inghit si apoi expectorez acelasi sange.
    Nici nu stiam daca sa fiu bucuroasa sau sa plang de necaz. Bucuroasa ca nu am nimic, necajita ca nu stiu ce am.
    Urmatoarele trei luni au trecut fara nici un fel de eveniment. In cea de-a patra luna au reinceput hemptiziile, mai violente ca prima oara. Am inceput iarasi vizitele la doctori. Mentionez ca locuiesc in Iasi, oras universitar unde se considera atat medicii cat si unitatile medicale ca fiind unele din cele mai bune din tara.
    Medicul pneumolog la care am mers de aceasta data mi-a recomandat prima data computerul tomograf. Rezultatul: nici un fel de afectiune de ordin pulmonar. Au urmat zeci de alte analize si teste in urma carora mi s-au dat 6 luni retete pentru o presupusa bronsita: 12 pastile pe zi si doua spreyuri. Din a patra luna i-am atras atentia ca aceste hemoptizii tin doar 2-3 zile pe luna si coincid cu perioada de menstruatie. Concluzia doctorului a fost ca este doar o coincidenta.
    A urmat examenul fibro-bronhoscopic suspiciunea fiind de cancer pulmonar. Acest test a fost cel mai cumplit din toata viata mea. Mentionez ca intre timp am citit tot ce am putut din revistele de specialitate din afara, cautatnd conexiuni intre hemoptizii si menstruatie si am gasit diagnosticul de endometrioza pulmonara. La examenul fibro-bronhoscopic am intalnit primul doctor pneumolog care a acceptat acest diagnostic dar cu retinere. In urma acestei analize am primit rezultatul: nu existe leziuni si nimic ce ar sugera cauza hemoptiziilor.
    Am inceput apoi vizitele la doi doctori ginecologi carora le-am spus toata povestea ce tinea de aproape jumatate de an. Amandoi au zis ca-s nebuna, au inceput sa imi explice cat de rare sunt aceste cazuri si m-au trimis acasa. La rugaminti intense, ultimul mi-a prescris anticonceptionale pentru ca aveam 31 de ani si prezentam risc de tromboza (nu inteleg de ce, pentru ca nu am nici o cuza favorizanta). Au urmat alte trei luni de tratament pentru presupusa bronsita si anticonceptionale. Rezultatul: hemoptizii in fiecare luna si un psihic la pamant. Ma vedeam deja moarta si copilul meu de un an si cateva luni crescand fara mama.
    Dupa cele trei luni am fost programata la ce-a dea doua fibrobronhoscopie rezultatul fiind si de aceasta data negativ. Totusi, mi s-au recoltat biopsii din ambii plamani, mi s-a luat examen de sputa si nu mai stiu ce. Rezultatele nu au fost concludente. Iarasi m-au trimis acasa, de data aceasta cu tratament pentru alergii.
    Dupa toate aceste aventuri, intr-o dimineata mi-am luat dosarul, destul de consistent de acum, si m-am infipt la usa sefului de clinica de la spitalul de Pneumo din Iasi. Asistenta Domnului doctor m-a spus ca e in raport de garda, ca n-am programare, c-o fi, c-o pati dar eu nu am vrut sa plec. Am stat acolo pana cand a venit domnul dr. si i-am spus printre usi doar atat: hemoptizii in perioada menstruatiei. Vreau sa va spun ca i-am acaparat imediat atentia, m-a poftit in birou si m-a pus sa ii povestesc cu lux de amanunte toate detaliile. Dupa ce a citit tot dosarul, m-a pus sa repet cateva analize pentru a fi sigur ca nu am nimic din sfera pneumo l-a chemat pe unul din chirurgii specialisti din clinica. Acest domn doctor a fost primul care mi-a confirmat diagnosticul pus de mine. Mi-a sunat dr meu pneumolog si l-a rugat sa imi opreasca administrarea oricarui medicament si m-a trimis la un anumit ginecolog tot din Iasi. Doamna dr. ginecolog mi-a facul la randul ei diverse analize pritre care si eco transvaginala pentru a confirma prezenta endometriozei pelvine. Surpriza a fost ca nu am aceasta afectiune la nivel abdominal. S-a mirat, totusi mi-a prescris un anumit tip de anticonceptionale care din pacate nu au avut efect. Incepand cu cea de-a doua luna mi l-a schimbat și de atunci si pana in prezent iau Qlaira.
    Din septembrie 2012 nu am mai avut nici un fel de problema. In tot acest timp am vorbit pe forumuri cu zeci de fete si femei cu aceleasi simptome, unele diagnosticate, unele nu.
    Endometrioza pulmonara mi-a furat insa sansa de a mai face un copil si mi-a oferit o viata dependenta de pastile.
    Am repetat computerul tomograf in perioada menstruatiei pentru e evidentia existenta tesutului endometrial la nivelul plamanului dar nu este nimic concludent.
    Ma gandesc cu groaza ca am 36 de ani, iau anticonceptionala de 4 ani si neurologul ma avertzeaza ca ar trebui sa ma opresc pentru a nu suferi cine stie ce accidente. Dar cealalta varianta este menopauza iar doctorul ginecolog nu vrea sa auda.
    Multumesc lui Dumnezeu pentru ca am intalnit acesti doi doctori minunati care m-au adus pe linia de plutire atat fizic cat si psihic.
    Incurajez toate femeile care au endometrioza, de oricare ar fi ea, sa nu se dea batute si sa se lupte pentru ca trebuie sa invingem

    Monica

  2. Ma numesc Simona, am 35 ani si din pacate am fost diagnostica cu aceasta boala perfida . Chistul este de 5 cm si mi s-a recomandat tratament cu Cerazette. As vrea mai multe informatii despre medicul la care ai fost la Timisoara. Mentionez ca si eu sunt tot din Vulcan, poate am putea lua legatura cumva.

  3. Buna Simona ,eu am fost la Voicu Simedrea in Timișoara dacă vrei să mă contactezi să mă mai întrebi ceva cauta-ma pe Facebook (Alina și Ionel Prodan)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *